Casa de odihnă Cristina, un tărâm ca în poveştile frumoase

Casa de odihnă Cristina, un tărâm ca în poveştile frumoase

Ne oprim apoi la Brădetu, un sătuc din judeţul Argeş, ultima aşezare omenească pe Valea Vâlsanului. Casa de odihnă Cristina mângâie, ca într-o joacă, ochiul. Verde, galben, albastru, sunt culorile care năpădesc, de pretutindeni, casa.

Şi mă întreb dacă nu cumva am ajuns, fără să vreau şi fără să ştiu, pe vreun tărâm uitat de poveste. Vreo poveste a copilăriei. Când proprietara pensiunii, Cristina Popescu, îmi vorbeşte, înţeleg de unde vine gândul poveştii: din tonul ei blând, din timbrul cald, din privirea senină, din sufletul de poet. „Verdele, îmi spune, l-am luat din ambientul pădurii de lângă noi.

Era atâta în jur, că nu puteam să fac abstracţie de el şi să nu dau şi casei noastre un pic, cât să-i aducă un plus de farmec. Pe pereţi am pus, după ce am furat de la soare, galben pai, auriu, cald, luminos. Şi, pentru că albastrul nemărginit al cerului se revarsă cel mai adesea peste locurile acestea, am împletit şi culoarea seninului în mănunchiul de culori al casei mele de vacanţă.

Am considerat că, dacă pentru mine toate aceste tonuri sunt aducătoare de pace interioară, nu au cum să nu fie şi pentru cei care îmi trec pragul. Şi, slavă Domnului, sunt destui cei care aleg să vină în ospeţie.“

De fapt, constat că, da, blândeţea tonurilor cu care e vopsită casa e în deplină armonie cu zona: totul e intim, cald, ca acasă la bunici. Totul e simplu, degajat, funcţional, fără nimic pompos, inutil, complicat. De la butelia ori lemnele care înfierbântă focul sub oale, până la mobilierul nedecorat cu brizbrizuri fastuoase, menit să ridice cota gazdei.

De la farfuriile nesofisticate până la iarba moale şi verde care creşte nestingherită în grădină. De la costumele populare, păstrate cu sfinţenie de Cristina Popescu, până la cărţile şi fotografiile vechi, cu încărcătură emoţională.

Îndemn la reculegere şi iertare
Dacă secolul al XIX-lea spune ceva iubitorilor de tradiţii, ei, bine, da, până acolo se întinde „zestrea“ familiei despre care vorbim acum.

Adevărul este că doamna Cristina este, din punct de vedere jurnalistic, o adevărată mină de aur. Descendentă din neam de preoţi, ea ştie poveşti cu urşi ajunşi în pridvorul casei şi alungaţi cu tigaia. Şi mai adaug un element definitoriu pentru Casa de odihnă Cristina: peste tot, pe hol, în camere, pe sală, în pod, sunt cărţi. Multe cărţi. Pentru toate gusturile.

Cristina Popescu îşi ştie şi îşi respectă înaintaşii. De altminteri, întregul sat îşi cinsteşte încă rădăcinile. De ziua Sfântului Ilie, pe 20 iulie, se adună toată suflarea localităţii, ca să cânte, să joace, să-şi aducă aminte de obârşii. Fost schit de călugări, bisericuţa din localitate îmbie turistul la reculegere şi iertare. Mai încolo, se găsesc biserica de piatră de la Corbi şi mănăstirea de la Robaia.

Ca în sânul familiei
Pensiunea, deşi proprietara ţine la numele de casă de odihnă, poate primi până la 15 suflete şi trei autoturisme în curte. Camerele au baie proprie, cu duş. În umbrarul de lângă pensiune se întinde masă mare, bogată, ca într-o familie numeroasă.

Turiştii care doresc să facă excursii în împrejurimi, să culeagă mure, să adune ciuperci ori să momească vreun peşte pot să pornească spre Vidraru, Curtea de Argeş, Bâlea Lac şi Bâlea Cascadă.

Cei care au probleme hepatice, renale, reumatismale, respiratorii, astenice pot apela la spitalul din staţiune, ca şi la izvoarele cu ape minerale. Dacă au la ei o dovadă că sunt plătitori de asigurări de sănătate şi o carte de identitate, recomandare şi o trimitere de la medicul de familie, pot beneficia de tratament de specialitate.

Cum temperaturile, nici măcar în luna lui „cuptor“ nu prea depăşesc 20 de grade C, e bine să plecaţi la drum cu lucruri mai groase. Nu uitaţi însă nici costumul de baie. Bronzul de munte este, ca stânca unde vă bronzaţi, mai trainic şi mai sobru decât cel de mare. Mai puţin cunoscute decât Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Vâlsanului ar putea rivaliza cu acestea, dacă ar fi la fel de promovate.

Casa Cristina este, pentru zilele când paşii vă poartă pe aici, gazda ideală. Are trei margarete şi este, cu siguranţă, locul unde se pot încărca toate bateriile ajunse pe zero. Iată un număr de telefon şi o adresă de mail la care puteţi să faceţi rezervări: 0744993860; casacristinabradetu@yahoo.com.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16, 16-31 AUGUST 2008